“din noaptea-mi muta, aspra, asa cum alta nu-i,
din casa mea pe care-naintea nimanui
n-o-nchid si n-o incui,
intind o mana alba, departe, orisicui
caci m-am nascut sa darui, sa ma darui..
sa-mi fac o sfanta lege din risipa,
sa ma cladesc cantand cu fiecare clipa,
cu fiecare clipa sa ma narui….”
…sa ma cladesc visand cu fiecare clipa,
cu fiecare clipa sa ma narui…
1 comentariu
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu











frumoasa poezie, sugestiva imagine. si proaste cuvintele mele, sarace…