Iubeste-ma cand o merit cel mai putin; atunci AM NEVOIE cel mai mult.

*** Viata are 3 reguli:
Paradoxul – viata e un mister. Nu pierde timpul incercand sa-l deslusesti.
Umorul – sa iti pastrezi umorul in orice situatie, si cel mai mult in ceea ce te priveste, te va ajuta foarte mult
Transformarea – nimic nu dureaza

Calatoria e cea care ne aduce fericirea, si nu destinatia.
…………………………………………..- ………………………………..

Unde esti? Aici
Cat e ceasul? Acum
Ce esti tu? Momentul asta!

We believe in going our own way, no matter which way the rest of the world is going.
We believe in bugging the system that’s built to smash individuals like bugs on a windshield.
Some of us believe in the man upstairs,
All of us believe in sticking it to the man down here.
We believe in the sky and we don’t believe in the sun.
We believe in freedom.
We believe in dust, tumbleweeds,buffalo, mountain rangers and riding off into the sunset.
We believe in saddlebags and we believe that cowboys had it right.
We believe in refusing to knuckle under to anyone.
We believe in wearing black because it doesn’t show any dirt…or weakness.
We believe  the world is going soft, then we’re not going with it.
We believe in motorcycle rallies that last a week.
We believe in road side attractions, gas station hotdogs and finding out what’s over the next hill.
We believe in rumbling engines, pistons the size of garbage cans,
Fuel tanks designed in 1936,
Freight train-sized headlights,
Chrome and custom paint,
We believe in flames and skulls,
We believe life is what you make it and we make it one hell of a ride….

WE BELIEVE THE MACHINE YOU SIT ON CAN TELL THE WORLD EXACTLY WHERE YOU STAND.
WE DON’T CARE WHAT EVERYONE ELSE BELIEVES. AMEN.

www.harley-davidson.com/livingbyit

Pentru inima mea ajunge pieptul tãu,
Pentru libertatea ta ajung aripile mele.
De pe buzele mele va ajunge pînã la cer
Ceea ce dormea în sufletul tãu.

În tine e iluzia de fiecare zi.
Ajungi ca roua pe corole
Subminai orizontul cu absenta ta.
Într-o eternal fugã precum e valul.

Am spus cã-n vînt cîntai
Ca pinii si catargele
Ca ele înaltã si tãcutã esti.
Si te întristezi dintr-o datã ca o cãlãtorie.
Primitoare ca un drum vechi.
Sãlãsluiesc în tine ecouri si voci nostalgice.
Eu mã trezii si uneori emigreazã si fug
Pãsãri ce dormeau în sufletul tãu.

(Pablo NERUDA - Poema 12)

1 an de la Robert Plant - Live Earth 08.07.07

“si ca langa cea mai frumoasa minune/ am stat cum se cuvine..”

sora mea in ziua nuntii, 5.07, Cluj

CASA DE PIATRA, Madi si Vasi !!

Croatia - Turcia

EURO 2008

frumos final de meci, ca sa vezi ce inseamna sa crezi in ceva! totul sau nimic!

dc eram noi…ne-a fost atat de frica cu olanda, cred ca daca ajungeam in sferturi ne faceau astia cu 5-0. i-am vazut si la meciul cu cehia, turcii in teren se incurajau intre ei, capitanul intotdeauna ii incuraja pe ceilalti, nu ca la noi unde Mutu de fiecare data cand greseau colegii lui se uita cu dezabrob la Piturca, ceva de genu, “ce puii mei caut eu sa joc cu prostii astia si pt ce joc eu aici!???” mai avem multe de invatat, pacat ca nu invatam din esecurile astea. pt mine nationala nu mai exista. oamenii care dau vina ca mingea e prea rotunda sau ca iarba a fost prea umeda, nu merita sa fie respectati.

jos palaria in fata Turciei!

am castigat pariul ca romania nu trece de grupe, dar nici n-au incercat sa ma contrazica!

Frunză verde de albastru
de Nichita Stanescu

Şi-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
şi-am zis pară de un măr,
minciună de adevăr,
şi-am zis pasăre de peşte,
descleştare de ce creşte,
şi secundă-am zis de oră,
curcubeu de auroră,
am zis os de un schelet,
am zis hoţ de om întreg,
şi privire-am zis de ochi
şi că-i boală ce-i deochi.
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
că am zis doar un cuvânt
despre întregul pământ,
şi de bine-am zis de morţi
şi de şase-am zis la sorţi,
şi am zis unu de doi
şi zăpadă de noroi,
şi am vrut să fac cu gura
focul ce-l făcea arsura
că n-am fost trezit, că dorm
pe un cal cu şa de domn,
alergând pe-un câmp de noapte,
de la unu pân’ la şapte -
de la şapte pân’ la zece
mi-a căzut o viaţă rece,
de la frunză pân’ la umbră
mi-a căzut o viaţă dublă
ca pământul şi cu lună,
noaptea când stau împreună.
Şi-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
pe care mă ţin călare
cu capul la cingătoare,
cu călcâiul la spinare
şi cu ochiul în potcoave,
şi cu inima-n silabe
de mă duc mări, mă duc
ca toamna frunza de nuc,
ori ca iarna frunza albă
de la floarea de zăpadă…
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
potcovit pe lună plină
cu miros de la sulcină,
înhămat pe soare plin
tot cu miros de pelin,
şi ţinut de gât cu mine
tot în dragoste de tine,
că mi-a fost crescut pe umăr
de din doi în doi un număr,
tot din trei în trei o iarbă
şi din patru-n patru-o salbă,
şi din cinci în cinci un pom,
şi din şase-n şase-un om.
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
văd în faţă mov şi verde,
coloarea care mă perde,
corcov văd cu veselie,
coloarea ce nu se ştie,
mai aud şi-un sunet sus
care nu a fost adus
în timpan de oameni vii,
în a fi şi a nu fi,
când îmi cade umbră lungă
pe sub ochii grei cu pungă.
Şi-am zis aripă de pene
ca să zbor cu ea prin vreme,
şi-am zis măr ca să zic sâmburi,
şi-am zis pom ca să zic scânduri,
şi-am zis nord ca să zic suduri
şi dulceaţă ca să sudui,
şi-am zis inimă la piatră
şi cântec la tot ce latră,
şi potcoavă
la octavă,
şi uscată la jilavă,
tot le-am potrivit pe dos
pe un fluieraş de os,
din osul de la picior
care-mi cântă cu fior,
şi din osul de la mână
fluierând o săptămână,
din osul de la arcadă
recea lumii acoladă
peste două oase mari
unde stau ochii polari.
Şi-am cântat din coasta mea
din vertebra ca o stea,
de-a-ncălecare pe-o şa,
pe o şa de cal măiastru,
foaie verde de albastru.